Există bărbatul perfect?

Îţi aminteşti de momentele copilăriei tale de fetiţă? Mă refer la acelea în care visai cu ochii deschişi la nunta ta, la cât de frumoasă vei fi în rochia amplă de prinţesă, la câţi copii vei avea... după care te întorceai la îngrijirea păpuşii preferate.

Dacă reuşeşti să scormoneşti în amintirile tale acele momente, atunci sigur îmi poţi spune cum era soţul miresei perfecte - care erai tu. Nu-i aşa că era înalt, brunet şi foarte îndrăgostit de tine, frumuseţea răpitoare de lângă el? Atunci ne gândeam cu sinceritate la ce calităţi trebuie să aibă omul de lângă noi - şi pretenţiile erau foarte mici. Tot ce îi trebuia Domnului Perfect era să arate pe gustul nostru şi să ne iubească necondiţionat.

Crescând şi maturizându-ne într-o lume departe de a fi perfectă, am învăţat că există o serie de atribute ale acestui companion perfect, menite mai degrabă să mulţumească lumea din jur, a cărei părere contează pentru noi periculos de mult.

Creştem şi ne maturizam într-o lume departe de a fi perfectă

Ţi-ai muşcat vreodată limba chiar în momentul în care voiai să-i spui prietenei tale că tipul bun la calculatoare din clasă este chiar interesant? Şi asta pentru că în momentul acela ea pufnea pe nas la vederea lui şi spunea că e un tocilar, care nu poate convinge nici măcar o şchioapă să iasă cu el. Mda, după ce l-ai reanalizat prin prisma prietenei tale, nu-i aşa că nu ţi s-a mai părut interesant?

După ce l-ai reanalizat prin prisma prietenelor nu ţi-a mai părut aşa de interesant

Mai târziu a venit vremea discotecilor. Ce timpuri! Ieşeai seara în bar, în blugii cu talie joasă şi cu abdomenul perfect lăsat la vedere. Ai remarcat vreodată că prietenul tău din gaşcă te divinizează şi e în stare să parcurgă autostrada Bucureşti-Piteşti în genunchi pentru tine? Bineînţeles că ştiai... Dar nu era destul de înalt şi nici muşchi nu avea.

Dacă ar fi avut măcar o maşină mai acătării... Atunci poate lumea din jur şi-ar fi îndepărtat atenţia de la lipsa lui de masă musculară. Şi uite aşa, făcând slalom printre posibile relaţii, neacumulând destulă experienţă într-ale iubirii adevărate, ai ajuns la o vârstă la care în mod normal încep să te frământe gândurile de măritiş. Bărbaţii pe care toate fetele îi voiau şi după care ai suspinat şi tu de câteva ori nu prea te-au băgat în seamă.

Erau de-o frumuseţe aproape ireală, aveau corpuri divine, situaţie materială excelentă şi câte-o prietenă în fiecare săptămână. Nu s-ar fi împiedicat ei de o femeie ca tine, romantică şi complexă, deci complicată. Pe cei care nu aveau toate aceste atribute nu prea i-ai vrut tu... Ce-ar mai fi comentat prietenii la o partidă de bârfă despre alegerea ta nepotrivită.

O femeie romantică şi complexă reprezintă pentru bărbaţi o femeie complicată

Deci... ai vrea să te aşezi şi tu la casa ta, să întemeiezi o familie... Visezi la rochia de mireasă de când erai mică. Te gândeşti serios la ce trăsături fizice şi de caracter trebuie să aibă viitorul tău partener. Şi în sfârşit, redevii sinceră... ca în copilărie. Nu trebuie să aibă cine ştie ce marcă de maşină, atâta timp cât vine cu drag să te ia de la muncă într-o zi ploioasă. Nu trebuie să aibă un corp atletic, lucrat cu multă sârguinţă la sală... doar şi tu ai fost atinsă de ceva celulită şi abdomenul tău e deja delicios de rotunjor. Nu trebuie să îşi permită să-ţi aducă cercei cu diamante... bărbaţii care şi-i permit în mod sigur îşi permit şi-o secretară sexy.

Tot ce-i trebuie bărbatului perfect al visurilor tale de-o viaţă este să te iubească mult şi să ştie să te facă să-l iubeşti nebuneşte... cu toţi colăceii lui de pe abdomen. Ah, şi ce era foarte important... El trebuie să te facă să râzi, în orice situaţie şi despre orice.